Maigret si crima din ziar by Georges Simenon

Author:Georges Simenon [Simenon, Georges]
Language: eng
Format: epub
Publisher: Harq al-Ada
Published: 2011-02-19T05:00:00+00:00

Capitolul 5

Alibiul doctorului Jave

Vijelia durase o parte a nopţii şi stricase timpul care, în decurs de o săptămână, fusese în mod constant frumos. În dimineaţa aceea aerul era aproape rece, cu o pâclă cenuşie care acoperea străzile şi soarele palid ca în februarie.

Nu din pricina asta era Maigret prost dispus. În momentul în care ieşea după ziare, soţia să îl întrebase, ca şi în celelalte dimineţi:

— Ai vreun plan pentru astăzi?

Spusese că nu, de asemenea, ca în celelalte zile.

— Te-ar supăra dacă am lua masă acasă?

Nu înţelesese numaidecât unde voia ea să ajungă.

— De ce să mă supăr!

Doar atunci suspinase ea:

— Mă dor aşa de tare picioarele. Aş vrea să mă odihnesc o zi.

Altfel zis, n-o speria prânzitul la restaurant, ci plimbările de-a lungul Parisului pe care i le impunea, pe urmă, soţul ei.

În ce zi erau? De când se aflau în vacanţă, nu-i mai interesa. Era probabil vineri şi-i cam şi trecuse cheful.

— E-n regulă, murmură el.

— Nu eşti dezamăgit?

— Sigur că nu.

— De altminteri, trebuie să-mi pun în ordine rochiile, într-adevăr, ca să-i facă plăcere, purtase în fiecare zi o altă rochie şi nu avea atâtea rochii de vară.

Totuşi! Poate că nu ar fi trebuit să o ducă să mănânce în bistrouri dubioase, din apropierea bulevardului La Chapelle, şi să o scoată pe urmă pe ploaie, mergând pe jos. Crezuse că asta o amuză. Erau amândoi uzi leoarcă şi, de fiecare dată când primeau o rafală, Maigret îi spunea:

— Închipuie-ţi că eşti pe ţărmul mării.

N-avea importanţă. Fără îndoială că o dureau cu adevărat picioarele, dintotdeauna sensibile.

Îşi cumpără ziarele, se aşeză într-un ungher al terasei, în ciuda timpului răcoros şi-şi comandă cafeaua, devenită deja tradiţională.

Nu găsi nimic în ziarele de dimineaţă, care se mulţumeau să reproducă, cu mai puţine amănunte, ceea ce publicaseră în ajun ziarele de seară.

Era dintr-o dată un fel de vid, ca şi cum afacerea ar fi intrat într-un punct mort. Se simţea prădat. Primul său gând fu:

— Dar ce fac ei, oare?

Se gândea la Janvier şi la ceilalţi de la Quai des Orfevres, a căror meserie era să rezolve problema, şi trecură câteva minute până când simţul umorului să triumfe şi Maigret să-şi râdă de el însuşi.

Tocmai reacţionase ca un cititor obişnuit. Nu i se furnizase porţia bicotidiană şi-i fusese ciudă. Ca şi marele public, avusese un moment impresia că poliţiştii nu-şi făceau meseria, şi înţelegea mai bine acum insistenţa reporterilor ce-i asaltau uşă, în cursul vreunei anchete senzaţionale.

— Dă-ne, domnule comisar, ceva acolo, numai dă-ne!

Citi pe nerăsuflate restul ziarului, starea vremii în diferitele staţiuni balneare şi pe plajele la modă, vorbele de spirit ale vedetelor, accidentele rutiere, ba până şi un lung articol asupra viitorului televiziunii.

În restul dimineţii nu se întâmplă nimic. Merse, la noroc, pe străzi, intră în două băruleţe ca să-şi ia aperitivul. Când se-ntoarse acasă, îl aştepta un pui fript şi o doamnă Maigret care repetă cele ce-i spusese în cursul dimineţii.

— Nu eşti supărat?

— De ce să fiu?

— Sper că nu-ţi închipui că mă plictisesc cu tine? Să ştii că într-adevăr picioarele.

Download

Copyright Disclaimer:
This site does not store any files on its server. We only index and link to content provided by other sites. Please contact the content providers to delete copyright contents if any and email us, we'll remove relevant links or contents immediately.